Tabelele sunt obiecte esențiale într-o bază de date întrucât acestea păstrează toate informațiile sau datele. De exemplu, o bază de date pentru o firmă poate avea un tabel de Persoane de contact care stochează numele furnizorilor, adresele de e-mail și numerele de telefon. Deoarece alte obiecte ale bazei de date depind atât de mult de tabele, ar trebui să începeți întotdeauna proiectarea unei baze de date prin crearea tuturor tabelelor și apoi crearea altor obiecte. Înainte de a crea tabele în Access, luați în considerare cerințele dvs. și determinați toate tabelele de care este posibil să aveți nevoie. Pentru o introducere în pregătirea și proiectarea unei baze de date, consultați Noțiuni de bază despre proiectarea bazelor de date.
În acest articol
Prezentare generală
O bază de date relațională, cum ar fi una din Access, are de obicei mai multe tabele asociate. Într-o bază de date bine proiectată, fiecare tabel stochează date despre un anumit subiect, cum ar fi un angajat sau un produs. Un tabel are înregistrări (rânduri) și câmpuri (coloane). Câmpurile au diferite tipuri de date, cum ar fi text, numere, date și hyperlinkuri.
-
O înregistrare: conține date specifice, cum ar fi informații despre un anumit angajat sau despre un produs.
-
Un câmp: conține date despre un aspect al subiectului tabelului, cum ar fi prenumele sau adresa de e-mail.
-
O valoare de câmp: fiecare înregistrare are o valoare de câmp. De exemplu, Contoso, Ltd. sau cineva@example.com.
Proprietățile tabelelor și câmpurilor
În plus, tabelele și câmpurile au proprietăți pe care le puteți seta pentru a le controla caracteristicile sau comportamentul.
1. Proprietăți de tabel
2. Proprietăți de câmp
Într-o bază de date Access, proprietățile de tabel sunt atributele unui tabel care afectează aspectul sau comportamentul tabelului ca întreg. Proprietățile tabelului sunt setate în foaia de proprietăți a tabelului, în vizualizarea Proiect. De exemplu, puteți seta proprietatea Vizualizare implicită a unui tabel pentru a specifica modul în care se afișează tabelul în mod implicit.
O proprietate de câmp se aplică la un anumit câmp dintr-un tabel și definește una dintre caracteristicile câmpului sau un aspect de comportament al câmpului. Puteți seta unele proprietăți de câmp în vizualizare Foaie de date. De asemenea, puteți seta orice proprietate de câmp în vizualizarea Proiect, utilizând panoul </c0>Proprietăți câmp</c0>.
Tipuri de date
Fiecare câmp are un tip de date. Tipul de date al unui câmp indică tipul de date pe care le stochează acesta, cum ar fi volume mari de text sau fișiere atașate.
Un tip de date este o proprietate de câmp, dar aceasta diferă de alte proprietăți de câmp după cum urmează:
-
Setați tipul de date al unui câmp în grila de proiectare a tabelului, nu în panoul Proprietăți câmp.
-
Tipul de date al unui câmp determină ce alte proprietăți are câmpul.
-
Trebuie să setați tipul de date al unui câmp atunci când creați câmpul.
Puteți crea un câmp nou în Access introducând date într-o coloană nouă în vizualizarea Foaie de date. Atunci când creați un câmp prin introducerea de date în vizualizarea Foaie de date, Access atribuie automat un tip de date pentru câmp, pe baza valorii pe care o introduceți. Dacă niciun alt tip de date nu este implicat de introducerea dvs., Access setează tipul de date la Text. Dacă este necesar, puteți modifica tipul de date utilizând Panglica.
Exemple de detectare automată a tipului de date
Următorul tabel prezintă modul de funcționare a detectării automate a tipului de date în vizualizarea Foaie de date.
|
Relații de tabel
Deși fiecare tabel stochează date despre alt subiect, tabelele dintr-o bază de date Access stochează, de obicei, date despre subiecte care sunt legate între ele. De exemplu, o bază de date poate conține:
-
Un tabel de clienți care listează clienții firmei și adresele lor.
-
Un tabel de produse care listează produsele pe care le vindeți, inclusiv prețurile și imaginile pentru fiecare element.
-
Un tabel de comenzi care urmărește comenzile clienților.
Deoarece stocați date despre subiecte diferite în tabele separate, aveți nevoie de un mod de a lega datele, astfel încât să puteți combina cu ușurință datele corelate din cele două tabele separate. Pentru a conecta datele stocate în tabele diferite, puteți crea relații. O relație este o conexiune logică între două tabele care specifică câmpurile pe care tabelele le au în comun. Pentru mai multe informații, consultați Ghidul pentru relațiile între tabele.
Chei
Câmpurile care fac parte dintr-o relație de tabel se numesc chei. O cheie constă de obicei dintr-un câmp, dar poate consta din mai multe câmpuri. Există două tipuri de chei:
-
Cheie primară Un tabel poate avea o singură cheie primară. O cheie primară constă într-unul sau mai multe câmpuri care identifică în mod unic fiecare înregistrare stocată în tabel. Deseori, există un număr unic de identificare, cum ar fi un număr de identificare, un număr de serie sau un cod, care servește drept cheie primară. De exemplu, puteți avea un tabel Clienți în care fiecare client are un număr de ID client unic. Câmpul ID client este cheia primară a tabelului Clienți. Atunci când o cheie primară conține mai multe câmpuri, de obicei, este compusă din câmpuri pre-existente care luate împreună, furnizează valori unice. De exemplu, puteți utiliza o combinație între numele de familie, prenumele și data nașterii drept cheie primară pentru un tabel despre persoane. Pentru mai multe informații, consultați Adăugarea sau modificarea cheii primare a unui tabel.
-
Cheie străină: Un tabel poate avea una sau mai multe chei străine. O cheie străină conține valorile care corespund valorilor din cheia primară a altui tabel. De exemplu, este posibil să aveți un tabel Comenzi în care fiecare comandă să aibă un număr ID de client care corespunde cu o înregistrare din tabelul Clienți. Câmpul ID client este o cheie externă a tabelului Comenzi.
Corespondența de valori dintre câmpurile cheie formează baza unei relații de tabel. Utilizați o relație de tabel pentru a combina datele din tabelele asociate. De exemplu, să presupunem că aveți un tabel Clienți și un tabel Comenzi. În tabelul Clienți, fiecare înregistrare este identificată după câmpul cheie primară, ID.
Pentru a asocia fiecare comandă cu un client, adăugați un câmp de cheie externă la tabelul Comenzi, care corespunde cu câmpul ID din tabelul Clienți, apoi creați o relație între cele două chei. Când adăugați o înregistrare la tabelul Comenzi, utilizați o valoare pentru ID client care provine din tabelul Clienți. Oricând doriți să vizualizați orice informații despre comanda unui client, utilizați relația pentru a identifica datele din tabelul Clienți corespondente cu înregistrările din tabelul Comenzi.
1. O cheie primară este identificată după pictograma cheie de lângă numele câmpului.
2. O cheie străină: observați absența pictogramei cheie.
Nu adăugați un câmp dacă așteptați ca fiecare entitate unică reprezentată în tabel să necesite mai mult de o valoare pentru câmp. Continuând exemplu de mai sus, dacă doriți să porniți urmărirea comenzilor de la clienți, nu adăugați un câmp la tabel, deoarece fiecare client va avea mai mult de o comandă. În schimb, creați un tabel nou pentru a stoca comenzile, apoi creați o relație între cele două tabele.
Beneficii ale utilizării relațiilor
Păstrarea datelor separate în tabele asociate are următoarele beneficii:
-
Consistență Deoarece fiecare element de date este înregistrat o singură dată, într-un singur tabel, scad șansele să apară ambiguități sau inconsistențe. De exemplu, stocați numele unui client o singură dată, într-un tabel despre clienți, în loc să-l stocați în mod repetat (și posibil cu greșeli) într-un tabel care conține date despre clienți.
-
Eficiență Înregistrarea datelor într-un singur loc înseamnă că utilizați mai puțin spațiu pe disc. Mai mult, tabelele mai mici oferă date mai rapid decât cele mari. În fine, dacă nu utilizați tabele separate pentru subiecte separate, veți introduce valori Null (date absente) și redundanțe în tabelele dvs., ambele fiind o risipă de spațiu și un factor de scădere a performanțelor.
-
Claritate Designul unei baze de date este mai ușor de înțeles dacă subiectele sunt repartizate în mod potrivit în tabele.
Planificați-vă tabelele luând în considerare relațiile dintre ele. Puteți utiliza Expertul căutare pentru a crea un câmp cheie străină dacă tabelul care conține deja cheia primară corespunzătoare există deja. Expertul de căutare creează relația pentru dvs. Pentru mai multe informații, consultați Crearea sau ștergerea unui câmp de căutare.
